Vino, muză, adu-mi un vers,
Să clădesc un univers
Și inima să îmi vibreze,
Să cânte și să mai danseze!
Vino, muză, un vers adu-mi,
Ca un cânt din alte lumi,
Să-l înfloresc ca pe un pom…
Și să uit că mai sunt om!
Hai vino, muză, pe cărări
De vise, de prin alte zări
Și-mi cântă ale tale șoapte
Când închid ochii în noapte…
Și ea vine, mă-nfășoară
Cu văl de mătase rară
Și-mi dă gânduri noi, ciudate,
De prin lume adunate.
Gându-mi zboară pân’ la stele.
Nu mă mai despart de ele…
Și dintr-o privire nouă,
Văd că-i soare, deși plouă.
N-aș vrea să mă smulg din vis,
Căci aici e-un paradis
Și aș vrea să pot intra
Tot mai mult în lumea ta…
Căci mintea când se trezește,
Visele dispar hoțește.
Logica cea indignată
Mă face să uit de-ndată.
Și gându-mi fuge pe cărări
Și mă găsesc în depărtări
Și mă întorc cu greu din drum…
Unde eram, unde-s acum?
Și ca să nu pierd ce mi-ai spus,
Pe hârtie-n grabă-am pus,
Cu mintea încă adormită
Și cu mâna amorțită.
Și apoi, când mă trezesc,
Ma tot mir și mă crucesc
Cine a scris aceste versuri
Despre alte universuri…
Muza mea cea minunată,
Care vii când ești chemată,
Ne-ntâlnim si mâine seară,
Versuri noi sa mai apară!
Add comment