Prin tuneluri de verdeata
Pe carari line de munte
Abundenta ne-nconjoara
Si in inimi ne patrunde
Si mergand asa, alene,
Chiar de pare fara rost,
Multe intrebari ciudate
Par ca ies din adapost.
Iar apoi in ritmul dulce
Al pasilor obositi,
Vin raspunsuri din adancuri
Sa formeze-un luminiș.
Si cerand atunci iertare
Pentru portile-mi inchise,
Voi primi pe-ndestulate
Bogatiile promise.
Add comment