Soarele și Luna

Bună dimineața, Soare!
Vreau să-ți spun o întâmplare:
Aseara când ai plecat
De pe cer și te-ai culcat
Și ai stins încet lumina,
Să se culce și albina…
Pe cer a apărut Ea –
Doamna Luna, draga mea
Luminoasă și rotundă,
Enigmatică, profundă…

Soarele zise: să știi,
Luna când o vei privi,
Că de mine-i luminată,
Răsfățată, gâdilată.
Raze îi trimit mereu,
Căci deloc nu îmi e greu
S-o privesc și zi și noapte,
Și-i trimit gânduri și șoapte…

Uneori mi se pitește
Pe după Pământ, firește,
Când cu drag îl înconjoară,
Ca o bună surioară.
La eclipsă pare sumbră,
Ascunsa în con de umbră.
Uneori e dolofană,
Alteori ca o banană.