Desenul

Era o dimineață frumoasă de vară când Nina se trezi, se spălă, se îmbracă singură și coborî la bucătărie pentru micul dejun. Pe față de masă înflorată așteptau cuminți farfurii, pahare, tacâmuri și șervețele, toate frumos aranjate.

– Mai durează câteva minute, strigă mama din bucătărie.

– Bine, mami, aştept! îi răspunse fetița în timp ce se aşeza pe locul ei.

Privirea îi fu atrasă de un pix, probabil uitat de tatăl ei, când se grăbise să plece la serviciu. Se uită la pix, se uită la șervețelul din dreptul ei și zâmbi, căci îi venise o idee: urma să îi facă mamei ei o supriza frumoasă. Desenă un fluturaș și apoi înlocui șervețelul cu cel al mamei, apoi se așeză înapoi la locul ei.

Mama apăru veselă cu mâncarea și se așeză și ea la masă. Când termină, luă șervețelul să se șteargă, dar se opri zâmbind:

– Ia uite ce fluturaș frumos se odihnește pe șervețelul meu!

Nina râse și o întrebă:

– Îți place?

– E minunat! răspunse mama. Apoi luă pixul și spuse: Hai să îi dăruim o floare, căci fluturașii adoră florile!

– Da, da, bătu fetița din palme.

– O să îți spun un secret, zise mama coborând vocea: De fiecare dată când ne gândim la lucruri, noi le dăm viață în mintea noastră; iar când le desenăm și le adăugăm detalii, ele prind forță și vin către noi. Și într-o zi – atunci când vom fi pregătiți să le primim – o să ne iasă în cale, continuă mama, în timp ce termina de conturat o floare. De aceea…, e foarte important să ne gândim la lucruri frumoase! adaugă ea, arătându-i desenul.

– E minunat! spuse Nina. Hai să punem șervețelul pe locul lui tati, ca să îi facem și lui o surpriză.

– E o idee grozavă, spuse mama, întinzându-i șervețelul.

Copila îl luă cu grijă și îl puse pe locul tatălui, ca să îl găsească seara, când se va întoarce de la muncă.

A doua zi dimineaţă când fetița se așeză la masa, descoperi cu încântare că șervețelul desenat era în dreptul ei, iar lângă fluturaș și floare apăruse și o inimioară. Se duse repede în camera ei, se întoarse cu niște carioci și adaugă culori: portocaliu și negru pentru fluturaș, roz pentru floare și roșu pentru inimioară. Apoi i-l arătă mamei:

– Uite, am adăugat culori, ca să fie mai reale toate!

– Îmi pare bine că ai fost atentă la ce ţi-am spus, zâmbi mama.

– Voi pune acest șervețel pe frigider, ca să îl vedem mereu, zise Nina și îl prinse cu doi magneti.

Mama o anunță apoi că în ziua aceea vor mânca la prânz împreună cu tatăl ei și fetița se bucură mult.

Tatăl sosi mai devreme și aduse două ghivece de flori, pe care le dărui mamei și fiicei. Acestea îl copleşiră cu îmbrățișări și sărutări. Mama așeză ghivecele pe pervazul bucătăriei, lângă geamul deschis.

În scurt timp se așezară împreună la masă, făcând planuri despre cum ar putea să își petreacă ziua împreună în continuare. La un moment dat, tatăl o întrebă pe Nina dacă preferă un joc sau o plimbare în trei, însă fata nu răspunse.

Cu ochii mari și gura căscată, urmărea cu încântare un fluture care tocmai intrase pe fereastră. Aripile lui delicate, portocalii cu striații negre se evidențiau plăcut pe fundalul roz al florilor din ghivece.

Zâna Lunia și Zâna Azaleea

2 comments

Povesrea de duminica seara

  • Petrecerea Pijamalelor. Poveste de Claudia Groza Lazar gokid ilustration

Poveste radiofonica

Media

Poveștile se hrănesc cu urechi de copii în sos de vise cu puțin praf dulce de stele.