In liniștea nopții se-aud ca un cânt
Roiuri de gânduri ce cad pe pământ:
Că nu a fost bine, că n-a fost destul…
De rău și urât acum sunt sătul.
Prin ploaia de gânduri cu greu se strecoară
Vise ușoare ca o noapte de vară
Bătăi de aripă de fluturi în zbor
Țintind înălțimi și speranțe ce dor.
Zburați, gânduri bune, spre cer și apoi
Cădeți printre gânduri negre-napoi
În ploaia de lacrimi surâsul aduceți
Și-n ploaia de vise, speranțe și fluturi.
S-alunge tristețea și calmul s-apară.
Cum soarele iese dup-o ploaie de vară
Cu raze de viață și un curcubeu
Să uit de ganduri negre, să fiu iar eu.
Mi-a placut mult poezia Ploaie de ganduri! Ai talent! Tot inainte!
Iti multumesc, Cristina! Inainte, cu siguranta, ca inapoi nu pre are rost 🙂