Inima-mi bate nebună
Și parcă mi-o simt în gât
Când gândul cretin adună
Tensiune și urât.
Căci scenarii nețesute
Dintre gânduri, iată, ies…
Și chiar monștri răsar iute,
Fără niciun înțeles.
Ei se apropie de mine,
Să mă sfâșie în grabă
Și numai eu sunt de vină
Că le-am dat atâta treabă.
Și-atunci mă decid pe dată
Să inspir și să m-adun,
Să imi las mintea în pace,
Liniștii să mă supun.
Și privesc din perspectivă
Cum ar fi dintr-un balcon
Și mă scot din acea scenă,
De parc-aș privi alt om.
Filmul, iată, se preschimbă
Și văd totul cu alți ochi:
Nu-mi e nimic împotrivă
Și parcă-mi pare un joc.
Pot ieși chiar calm din schemă
Nu s-a întâmplat nimic!
Numai eu cu a mea teamă
Mi-am jucat feste un pic…
Inima-i la locul ei
Și bate în ritm frumos –
Pot să râd de a mea spaimă:
Singur m-am întors pe dos.
Când văd totul cu alți ochi
Găsesc un alt înțeles,
Iar acum, că știu secretul
Îl voi aplica mai des.
Add comment