De pe-o creangă din copac
Vrăbiuța-n jos privește
Către-o bancă și-un băiat
Și la covrig ea poftește.
Și coboară lin în zbor,
Țopăie și ciripește.
Băiatul cu ea împarte
Și pe loc o îndrăgește.
Doi prieteni buni împart,
Zilnic, gânduri și mâncare
Și discută, analizează
Fiecare întâmplare.
Când copilu-i supărat
Zburli îi arată-ndată
Că, deși n-a câștigat,
Distracția-i minunată.
Iar când lacrimile curg,
Că nu-i iese câte-o schemă,
Vrăbiuța îi admiră
Progresul de-atâta vreme.
Și de plouă, las să plouă!
Nu-i motiv de întristare:
Soarele, de după nori,
Ne așteaptă cu răbdare.
Vrăbiuța știe, iată,
De secretul minunat:
Să vezi plinul din pahare,
Și să fii mai detașat.
Add comment