Visul din șosete

Era o frumoasă seară de luni când Dănuț intră cam supărat în casă, se trânti pe pat și rămase pe gânduri. I se părea că avusese o zi proastă și de abia aștepta să povestească despre asta cu mama lui. Era unul din momentele preferate ale zilei, dinainte de culcare.

Mama îl strigă să o ajute să strângă rufele și Dănuț ținu brațele întinse ca să primească grămada de șosete, tricouri și pantaloni. Le puse se pat și începu să le împăturească, uitându-se cu drag la fiecare, dar în special la șosetele colorate, cu zilele săptămânii. De când le primise, îi plăcuseră foarte mult, căci fiecare pereche avea scrisă o zi din săptămână și un desen cu un mijloc de transport. Astfel, luni mergea cu mașina de pompieri, marți zbura cu elicopterul, miercuri pilota mașina de curse, joi avionul…

Toate lucrușoarele aterizară apoi, frumos ordonate, în dulap, iar Dănuț începu să se pregătească de culcare.

Mama veni lângă el și începu jocul, punându-i aceeași întrebare ca în fiecare seara: Pe o scara de la 1 la 10, de ce nota a fost ziua ta de azi?

– Spune-mi tu mai întâi, o rugă băiatul.

– Bine, zise mama, ziua mea de azi a fost de nota…. 8.

– Bun, zise Dănuț. Ia să vedem, de ce?

– Dimineața am plecat spre serviciu cu întârziere și am pierdut tramvaiul (asta a fost de nota 2), însă apoi, cât am așteptat să vină următorul tramvai, am avut timp să citesc (asta a fost de 10), la serviciu am făcut doar jumătate din ceea ce îmi propusesem, pentru că au intervenit alte lucruri (asta a fost de 7), apoi m-am întâlnit cu o prietenă (asta a fost de 10) și acum, când am văzut ce frumos ți-ai aranjat lucrurile în dulap, m-am bucurat (și asta a fost de 10). Dar ziua ta de azi, de ce notă a fost?

– Ziua mea de azi, începu Dănuț…. A fost de nota 2!

– Așa … ia să vedem ce s-a întâmplat azi.

– Dimineața m-am trezit bine (asta a fost de 10), mi-a plăcut că am mâncat micul-dejun pregătit de tine (asta a fost de 10), apoi am cântat cu tati la chitara (a fost de 10). Când am ieșit afara și m-am jucat cu Maria, asta a fost de ZERO…

– Pentru că …?

– Pentru ca Maria e cea mai plictisitoare cu jucăria ei cea nouă…

– Ai fi vrut să ți-o dea și ție …

– Da! și nu mi-a dat-o…

– I-a dat-o altui copil?

– Da… lui Costin, zise băiatul din ce în ce mai bosumflat.

– Și ți se pare că pe Costin îl place mai mult decât te place pe tine

– Daaa, aprobă copilul aproape plângând.

– Și asta te face să suferi, pentru că ție îţi place mult de Maria…

– Daaa… asta chiar a fost de nota 0

– Și ai fi vrut ca Maria să știe asta…

– Da…

– Și pe urmă?

– Pe urma m-am jucat volei cu mai mulți copii și asta a fost de nota 8.

– Cum ar fi arătat jocul dacă ar fi fost de nota 10?

– Să ajungă mingea la mine de mai multe ori, zise băiatul zâmbind. A, și când mi-ai dat șosetele cu zilele săptămânii, asta a fost de 10, pentru ca mâine mi le voi pune pe cele pe care scrie marți și voi zbura cu elicopterul. Acestea cu pompieri sunt obosite, zise Dănuț în timp ce își scotea șosetele.

Mama ii dădu un pupic pe frunte și îl întreabă dacă e gata să stingă lumina, apoi închise ușa urându-i noapte bună și vise frumoase.

Băiatul se foi o perioadă, nereușind să adoarmă. Apoi se ridică, aprinse lumina și își căută din nou șosetele cu pompieri, zicându-și: mi-a venit o idee: cum ar fi să îmi pun înapoi șosetele astea de luni, să visez ce s-a întâmplat și în vis să schimb câte ceva, ca să am o zi de nota 10? Sunt sigur ca șosetele știu tot ce s-a întâmplat, pentru ca au fost toată ziua cu mine….

Își aranjă șosetele în picioare, apoi stinse lumina și se culcă, mai liniștit.

În vis, odată ajuns la momentul de joacă, îi spuse Mariei că își dorește și el să se joace cu acea jucărie și că e trist ca i-a dat-o lui Costin, iar Maria îi răspunse ca dacă așteaptă 1 minut, o va primi și el, căci Costin i-o ceruse primul. A așteptat și a primit și el jucăria, și s-au jucat toți 3 cu ea, pe rând și a fost un joc plin de veselie. În somn, băiatul zâmbea deja.

A doua zi, când s-a întâlnit cu Maria, i-a povestit și ei cum ieri s-a supărat văzând că ea i-a dat jucăria lui Costin și nu lui, pentru că și-ar fi dorit-o și el, deși nu i-o ceruse. I-a cerut scuze că s-a purtat urât. Maria i-a răspuns că s-ar fi putut juca pe rând cu ea, sau chiar împreună, dar ea nu a știut de ce se supărase el.

– Pentru că îmi place de tine… zise Dănuț încet.

– Și mie îmi place de tine, zise Maria, hai să ne jucam!

 

Șosetele cu ziua de luni așteptau cuminți pe pat, deja obosite de atâtea aventuri, dorindu-și doar să fie puse la spălat.

 

Zâna Lunia și Zâna Azaleea

Add comment

Povesrea de duminica seara

  • Petrecerea Pijamalelor. Poveste de Claudia Groza Lazar gokid ilustration

Poveste radiofonica

Media

Poveștile se hrănesc cu urechi de copii în sos de vise cu puțin praf dulce de stele.