În somn adânc și-n întuneric
De la pământ sămânța-nvață
Și-apoi încet ea se trezește
Cuprinsă-n dorul ei de viață.
Și dintr-o dată se adună,
Străpunge durul înveliș
Și-eliberată din tăcere
Croiește al său drum pieptiș.
Chemarea soarelui o simte
Și spre lumină se avântă
Și-ntr-un tumult de veselie
Își strigă frageda izbândă.
Add comment