Știi ce s-a-ntâmplat odată?
Un băiat știa o fată
Si mult o mai îndrăgea
Dar pentru ca nu-ndrăznea
Să i-o spună în cuvinte,
Deși le avea în minte,
S-a gândit să facă-așa…
Cum văzuse el cândva…
La un alt copil mai mare,
Făr’ să se gândeasca: oare
O fi bine ce-a văzut?
O fi bine de făcut?
Și-a-nceput să scrijelească,
Pe copac să-ntipărească
Inițiale și inimioare
Și, mândru nevoie mare,
I-arătă cu încântare
Fetei, desenul făcut.
Însă ei nu i-a plăcut…
N-avu efectul scontat
Căci fata s-a întristat.
Mai tarziu văzu ceva:
Pe braț o frunză avea
Și pe piele… urma sa
Care nu se mai ștergea,
Copacu-n vis se-arătă
Și mai clar îi explică
De ce frunza l-a marcat:
Căci totul este legat
În aer și pe pămînt
Cu fire fine ca un gând,
Bine faci, bine primești.
De faci rău, și tu pățești!
Băiatul s-a rușinat,
A-nțeles și s-a scuzat,
Greșeala și-a îndreptat
Și-a sperat c-a fost iertat.
Doar atât eu vă mai spun:
Pe natura noastră, acum,
Ar fi bine s-o iubim,
Respectăm și ocrotim,
Și vom reusi apoi
Să ne bucurăm și noi
De un mediu sănătos
Și de un trai mai frumos.
Add comment