Norii să-i transform îmi place
Și mă joc cu ei dibace:
Forme pe cer eu creez,
Orice îmi imaginez!
Norilor, veniți la mine,
Să vă fac flori și albine,
Cai înaripați, castele,
Spiriduși, delfini ori stele,
Copaci ori pisici de mare…
Visarea n-are hotare!
Iar seara, la asfintit,
De treabă m-apuc grăbit:
Iau culorile din soare
Și pictez întreaga zare.
Pân’ ce soarele apune
Peisajul e-o minune!
Sunt artist, vesel de fel
Și mă cheamă Nourel.
Eu când suflu, am putere,
Nu e doar o adiere.
Pe nori negri călăresc,
Îi încarc și îi ciocnesc,
Fulgerele să apară,
Să miroas-a proaspăt iară.
Tunete să plece-n zare,
Să se stingă-n depărtare,
Și-apoi dau ploaie bogată,
Să cadă ca din găleată.
Eu sunt un vânt serios
Și mă cheamă Furtunos.
Add comment