Mă-nalț pe vârfuri să văd lumea,
Să nu mai merg ‘nainte cu turma,
Să-mi caut al meu drum mai ferit,
Să pot fi eu și să fiu fericit.
Căci de mă las purtat de lume,
Mă pierd și nu ajung pe culme.
Uit ce-am putut și ce am vrut,
Nu mai am voce, devin mut.
Vreau umbra mea să fie o floare
În astă lume trecătoare,
S-aduc o pată de frumos
Cui știe să vadă un rost.
Și umbra dacă o să-nflorească,
Mireasma să n-o risipească,
Ci în văzduh să o arunce
Și vântul în lume-o va duce.
Add comment