Albinuța

În grădină azi e soare
Și zici că e sărbătoare!
Uite, o floare s-a deschis,
Parcă tresărind din vis.
O albină vine iute,
Se oprește s-o salute:
Zumzăie un cântecel,
Învârtindu-se nițel
Și-o întreabă la refren
Dacă-i dă niște polen.
Floarea, iată, se înclină
Și-o invită pe albină
Să se simtă ca acasă
Și să poftească la masă,
Că are un mic dejun
Cu nectar dulce și bun.
Albinuța mulțumește,
Cu nectar ea se hrănește
Și încarcă-n buzunare
Polen pe-ale ei picioare.
Apoi salută frumos,
Se înclină cuviincios
Și o pornește ușor
Spre altă floare, în zbor.
Și când este încărcată,
Spre stup se-ndreaptă de-ndată,
Nectarul îl pune-n formă
Și în miere îl transformă.